Visul meu nu are limite!

[Calvin LeBlanc]

Asculta atent intrebarea fetei si nu ii lua mult timp sa-si formuleze raspunsul in minte:
"Cu siguranta prefer previziunile despre viitor,de altfel singura ora la care sunt inscris.M-am gandit ca nu ar fi rau sa mai merg si la alte ore,dar nu am apucat inca sa aplic pentru fiecare dintre ele."
Se hotari apoi sa mai dea atentie si mancatului,care desi nu era printre actiunile sale favorite,era necesar pentru a putea hoinarii pe coridoarele castelului visand la toate bazaconiile.Lua o gura din cafeaua cu lapte si fura un biscuite de pe o tava argintata,impingand la o parte farfuria in care se jucase cu mancarea.
Dintr-odata se simti nesigur,fara niciun motiv care sa-l alarmeze inainte,simti dintr-odata ca tot curajul care il caracterizase in acea dimineata il paraseste si el,ar fi fost prea frumos sa aiba o zi fara timiditatea excesiva si rositul jenant.Nehotarat o intreba pe fata:
"Cat ti-a luat pana te-ai acomodat cu noua viata de aici?"spuse pe un toc care nu era prea departe de scheunatul unui catel lovit si adauga"Se vede ca eu nu ma descurc grozav..dar ma intreb pana cand va trebui sa tot trec de la o stare la alta,sunt obisnuit cu asta,dar totusi nu atat de multe schimbari intr-un timp atat de scurt."