Visul meu nu are limite!

[Ellena R. Howard]

Ellena este trezita din visarea excesiva de raspunsul baiatului. Zambeste dar cand o intreaba treaba de acomodare, ii dispare zambetul. Realizeaza si ea ca amandoi se pare ca se acomodasera greu. Chiar si ei inca ii era greu cateodata sa intre in sala de mese, gandindu-se ca toti se holbeaza la ea.
Ofteaza lung punandu-si o mana in parul des. Isi da cateva suvite de par din ochii, oftand mai adanc. Nu stia sigur ce sa ii raspunda, nu dorea sa il minta. Se mintea destul pe ea insasi ca e bine, ca nu o doare nimic, ca nu ii lipseste nimic si ca e fericita. Dar era constienta ca minciuna asta el nu o va crede, nu o va crede deoarece conexiunea dintre ei se formase pe aceiasi lungime de unda.
"-Nu m-am acomodat nici azi.. sti..sunt sange mal, deloc pur iar asta ma costat sa vin aici. Ma costa si in ziua de azi. Sunt doar anul doi dar crede-ma, parca ar fi prima zi. Imi este greu, asa de greu ca am impresia ca in fiecare zi car un bolovan in spate si toate asta din cauza faptului ca ma lovesc in plin vorbele rautacioase si jignirile" Spusese aceste cuvinte fara sa il priveasca, privindu-se in cana de ceai inca cald. Se simtise mereu singura, de cele mai dese ori era singura deoarece toti o judecau dupa sange si deloc dupa ce era ea cu adevarat. O fire minunata si prietenoasa.
"-Stiu ca vrei sa ma intrebi ce caut aici...simplu, mi-am descoperit puterea de vindecare cand eram inca mica, am reusit sa salvez un catelus de la moarte dar nu am reusit sa-mi salvez sora, din acest motiv sunt aici...si poate din acest motiv imi doresc sa imi pot evolua puterea, sa pot salva alte vieti" O spusese cu o voce blanda ca a unui inger ce i se taiasera brusc aripile. Stia prea bine ca doare si isi aducea aminte mereu, mereu de acest lucru, asta facand-o sa nu se poata acomoda inca cu scoala dar mai ales cu noile cunostinte.