Visul meu nu are limite!

[Ellena R. Howard]

Mergea inainte privind soarele ce parea ca topeste norii pufosi ca de gheata. Mereu i se parea ciudat sa priveasca nortii. Desi stia ca sus e soarele credea ca nortii sunt de gheata.
Se impiedica si aproape pica realizand ca ajunsese la locul acele. Mereu se impiedica cand ajungea acolo. I se parea haioasa faza.
Isi da roba jos, lasand la iveala maieul alb mulat si blugii albastri de sub. Pune roba pe iarba si se aseaza pe ea trantind geanta langa ea. Ofteaza lung si zambeste realizand ca era acolo unde ei ii placea. Locul ala era mereu linistitot. Acolo ea isi gasea mereu linistea si mereu medita la ce avea sa faca mai departe. Si cand dorea sa planga venea aici.
Soarele batea in plin in copacul verde sub care se asezase. Era cald si bine, iar pasarelele dadeau impresia de soneta minunata. Lacul lucea in lumina soarelui reflectand inevitabil locurile de langa. Arata ca un peisaj din bazme ce efectiv ajungeai sa te indragostesti de el.
"-Este asa linistitor aici...mereu cand sunt in cumpana cu ceva...vin aici sa ma relaxez. Poate e singurul lucru ce ma duce mai departe. " spune astropufa, vazand ca baiatu inca privea putin in gol locul. Ramasese se pare usor uimit de frumusetea si linistea ce dogorea acolo.