Visul meu nu are limite!

[Calvin LeBlanc]

Se simtea ciudat iesind din castel in razele directe ale soarelui.Fiecare particica din pielea lui dansa saub atingerea incantatoare a naturii,dar nu si mintea lui care se lasa furata de amintiri mai vechi.De obicei ii placea soarele,dar acum parea ca ii rade in nas vrand sa-l bombardeze.Se bucura nespus ajungand sub copacul de langa loc,unde se putea feri,oarecum,de infatisarea orbitoare de pe cer.Prima data nu urma exemplul fetei si se aseza pe iarba purdandu-si roba,dar dupa ceva vreme isi dadu seama ca avea sa transpire daca nu si-o dadea jos."Intr-adevar,este unul din putinele locuri lipsite de imbulzeala elevilor,iar lacul pare cel mai calm lucru din cate am vazut pana acum.Este foarte frumos,ma bucur ca mi-ai aratat locul."s zicand astai se lasa mai departe purtat de magia privelistii.