Never again

[Rosalie Vivienne Alden]

Se uitase catre Soimeanca, apoi catre cei doi si isi scapase un chicot destul de lung. Se pare ca totul devenise o gluma, iar asta era bine. Trebuiau sa traga cat mai mult de timp si sa ii faca pe cei doi sa se simta oarecum in largul lor aici. Inca se intreba si se tot intreba ce ar fi putut sa faca pentru a-i trimite inapoi in dimensiunea din care au venit, insa bineinteles sa plece fara oglinda. Era ceva destul de complicat sa faca asta sa functioneze, dar in mintea sa inca ea cauta raspunsuri. Trebuia sa afle ceva curand fiindca nu avea de gand sa se lase ucisa de doi barbati pe care nu ii mai vazuse in viata sa, dar nici sa fure oglinda lui Erised care era un bun foarte important al scolii. Isi indreptase privirea catre Ema transmitandu-i si ei un gand prin care sa ii tina ocupati cat mai mult timp.