Visul meu nu are limite!

[Ellena R. Howard]

Scanceste brusc cand deschide ochii si simte ca pierde excesiv aer. Se ridica in fund, punandu-si mana la piept, unde semnul astrpufilor trona maret. Face respiratie sacadata, neintelegand ce se intampla cu ea. Nu stia sa aibe vre-o afectiune fizica. Era chiar foarte sanatoasa fizic o spusese si medicul scolii ce fusese uimit de starea ei fizica perfecta.
Vede in ceata si o durere de cap ii cuprinde intrgul contient. Spera sa fie doar o insolatie dar era si ea sigura ca nu era asa. Simtea cum arde pe dinauntru, iar asta o coplesea cel mai mult.
"-Tu...te simti bine?" intreaba ea cu o voce mai mult scancinta decat normala. Pierdea sirul ratiunii si stia ce acest lucru era din cauza puterilor ei. Poate prea evoluate ce incercau oarecum sa iasa afara. Nu stia sigur ce se intampla, insa isi adanceste mainile in iarba verde si moale, de parca ar depinde viata ei de asta si incearca sa se apropie taras de baiatul ce nu parea sa observa starea ei fizica deloc buna. Mai avusese o singura criza de acest gen, iar medicii nu ii gasisera deloc motivul acelei caderi. Spera doar ca el sa nu o lase balta asa cum patise in trecut, cand atunci cand intrase in coma din senin, nimeni nu o ajutase. Toti o priveau doar si aproape radeau de ea.
Se putea ca acea zi sa nu fie deloc asa frumoasa cum ar fi trebuit sa fie, iar tanara astropufa sa nu stie defapt ce va patii mai departe.