Visul meu nu are limite!

[Calvin LeBlanc]

O privrea uimit,din privirea sa se observa ca ceva nu e in regula,ca totul o ia razna si pierde controlul.O vazu incercand sa se apuce de fiecare respiratie,luptandu-se cu disperare.Ii era teama pentru ca nu stia ce se intampla,nu vroia ca fata sa pateasca ceva rau,nu vroia ca nimeni sa pateasca ceva rau.Neglija intrebarea acesteia si se ridica in picioare.Pentru o clipa vazu in ochii acesteia teama,si se gandi ca aceasta ar putea crede ca are de gand sa fuga asa ca ii spuse grabit "Linisteste-te,linisteste-te,nu am de gand sa plec. si o intinse pe spate in iarba inca umeda.Se indrepta spre lac si isi plimba o secunda mainile prin apa,apoi se intoarse spre astropufa si ii umezi fata.Vazuse asemenea situatii in serialele pe care le urmarea la televizor,dar mintea sa ii spunea ca ar fi stupid sa incerce orice vazuse acolo.Mai speriat de atata nu fusese niciodata,dar adrenalina il facea sa nu-si piarda si el cumpatul,si sa incerce sa o ajute pe fata,cu toate ca stia ca ce face este inutil.Nici ce ar fi trebuit sa faca nu stia,si nici pana la castel sa ceara ajutor nu ar fi putut merge,pentru ca ar fi pierdut timp pretios.Disperarea si pesimismul il faceau sa puna in fata situatii una mai grava decat alta,fiecare dintre acestea sfidand logica.Cand fata incepu sa inchida ochii si sa bajbaie un fior ii strabatu intreg corpul si o intreba "Ce ai patit?!Ti s-a mai intamplat asa ceva?" tipand si scuturand-o in speranta ca aceasta isi va reveni.