Visul meu nu are limite!

[Calvin LeBlanc]

Era ingrozit la gandul ca trebuia sa injecteze ceva in cineva...ideea de ac infipt in corp ii starnea nu numai repulsie,dar si infiorare.Isi dadea seama ca de data aceasta nu mai era un moft,ca vaccinul pe care il fac unii toamna pentru a nu raci-acum era ceva care hotara daca cineva va mai trai sau nu.Gandurile ii fugeau spre un Dumnezeu,nu stia la care dintre ei,dar i se ruga cu disperare ca injectia sa nu ii faca mai mult rau fetei.Inspira adanc ,puse degetul langa locul indicat de astropufa pentru a fi sigur ca nu greseste si clipi.Pielea incepea sa i se increteasca privind corpul metalic intrand in corp,dar nu dura mult pentru ca avu grija sa injecteze repede tot serul si sa traga acul afara.Nu stia daca avea vre-un efect,dar spera din toata inima ca fata sa isi revina catusi de putin.Ochii fetei incepura treptat sa revina la pozitia normala,dar inca i se putea citi durerea din felul in care privea,iar respiratia se imbunatati si ea ceva mai tarziu.Era inca intinsa pe spate,cazuta intr-o agonie din care nu-ti puteai da seama daca avea sa-si revina sau daca urma sa aibe o noua criza.
Ii mai limpezi o data fata,dand la o parte si parul cu care incepuse sa se innece cand ii atinsese tenul.Starea ei incepea sa se inbunatateasca,nu spectaculos,dar isi revenea.Se gandi ca nu are rost sa ramana in curte si ca ar fi mai bine daca ar duce-o pe fata in aripa spitalului,dar trebuia sa astepte ca aceasta sa-si mai vina in fire pentru a reusi.