Visul meu nu are limite!

[Ellena R. Howard]

Serul ce se pare ca il injectase baiatul in gatul fetei, incepea sa isi faca efectul. Ellena era constienta ca nu mai acusese de mult o asemenea criza, si era posibil sa apara astfel luase "Licoarea Crinului albastru cu ea" Acel lichid de culoarea cristalului albastru stralucitor, ii aducea functiile la normal cand ea isi pierdea controlul inmateria puterilor ei. Niciodata insa ea nu avea de unde sa stie cand o sa ii apara o asemanea criza din cauza ca nu aparea nici un semn inainte. Inainte cand avusese prima criza o salvase la timp Ginny, ce ii devenise pe parcurs cea mai buna prietena. Acum se pare ca fusese salvata de un strain, ceea ce nu se astepta deloc.
Realizeaza ca soarele era pe cer, incepea sa ilvada bine. Folosea acea portiune daoarece caile ei repiratorii nu mai functionau, iar mintea ei nu mai trimitea impulsuri la corp, astfel pierdea oxigen din cauza ca creierul nu trimitea impulsuri la inima.Acest lucru se datora copilariei ei, cand isi vazuse sora murind, ucisa cu bestialitate de o fiara salbatica. Atunci realizase sigur ce puteri are dar nu si le putuse folosii din cauza blocajului emotional, adica frica. Mereu se descuraja si spunea ca ea e vinovata de moartea sorei sale din cauza ca murise in bratele ei,inca era in viata cand fiara o lasase in pace.
"-Eu.. multumesc.. credeam ca..o sa pleci" spune ea cu o voce slaba, respirand mai bine ,privind tot in sus soarele stralucitor ce anunta un sfarsit de zi destul de ciudat. Ea fiind inca uimita ca un strin o ajutase si nu plecaselasand-o balta sa se infrunte cu agonia ei.