Visul meu nu are limite!

[Calvin LeBlanc]

Intelegea oarecum aversiunea fetei fata de spitale,nici lui nu-i placeau si in loc sa-l faca sa se simta confortabil,ii tulburau starea inspirandu-i frica;insa nu se orpi din drum pentru ca nu avea niciun rost sa ramana afara.Desi pana la intrarea in castel nu vroia sa-si schimbe decizia,fiind sigur ca i-ar fi mai bine sub ingrijirea unui medic,de cum intra isi schimba decizia,fara niciun motiv.Se hotari sa o duca in turnul astropufilor,in patul ei unde sa poata dormi linistita,dar in cazul in care nu-si revenea era dispus sa o cheme pe doctorita.Desi se astepta ca drumul pana in camera de zi sa fie unul lung,nu se impiedica decat de doua ori de cateva mese puse pe marginea coridoarelor.Grabi pasul dandu-si seama ca nu mai era mult pana ce toti elevii vor invada holurile iesind de la ore,si se ruga ca niciunul sa nu termine mai repede si sa-i vada...pentru ca asta ar fi insemnat ca tot castelul sa fie alarmat si s-ar fi facut mare valva in legatura cu starea fetei.

OOC:mai pui tu un post si il inchid eu dupa?