Visul meu nu are limite!

[Ellena R. Howard]

Pierderea cunostintei fusese un lucru bun. Mai bine adormise decat sa stie ca poate scoala aflase de starea ei.Nu isi aducea aminte decat ca el o salvase la timp, nu mai cona care fusese defapt problema ei. Visele ii fusesera invadate panala urma de imagini frumoase, coplesitor de frumoase.
Isi aducea aminte fara voie rasetele alaturi de sora ei mai mica, zambetele, jocurile lucrurile ce-i umplusera viata de fericire. Dupa disparitia ei nu mai fusese asa. Nu mai stiuse sa zambeasca iar cand se privea in oglinda vedea fantoma copilului din trecut, dar incerca sa ignore fiinta din prezent.
Nu stia ce avea sa se intample a doua zi, dar era oarecum fericita, ca avea sa isi duca visul mei departe, ca mai primise o sansa la viata multumita lui si ca avea sa isi indeplineaca dorintele.
Nu erau prea multe, dar erau marete.Asa cum isi spusese in acea dimineata cand soarele rasarise prin geamul camerei ei, cand norii albi si pufosi ca de gheata parca erau topiti de razele astrului maret, "Visele mele nu au limite, iar eu sunt cea ce le voi indeplini".

OOC:. Cred ca am terminat...mersi de colaborare, sper sa mai facem asta oricand ai nevoie de un partener de fic sunt aici sa te ajut:

Edit By Raizen

Puncte
Astropufi - 250

Topic Closed !