E timpul sa zambesti!

[Maëlys Richard]

OOC: Voi continua de la postul scris de Jennifer si voi integra personajul Victoria in poveste pentru continuitate... Sper sa fie in regula.

BIC:

Descoperind persoana care o lovise din greseala si scuzele acesteia, Maelys fu tentata sa apeleze la aceslasi gest obisnuit, o inclinare din cap in semn ca totul era in regula, doar ca avu o idee mai buna. Cum ar fi putut sa isi faca noi prieteni daca renunta la socializare? Asa ca, inainte ca Cercetasa, caci ghicise Casa din care facea parte dupa culorile cravatei, sa se indeparteze, Maelys ii accepta scuzele si se grabi sa se prezinte.
"Eu sunt Maelys... Sunt noua pe-aici." Fusese tot ceea ce putuse sa articuleze, caci imediat un glas grav se auzi din partea din fata a Marii Sali. Era timpul ca discursul sa inceapa asa ca Maelys isi cauta un loc, caci cel ochit cu putin timp in urma fusese deja ocupat, si astepta cuminte inceperea cuvantarii. Probabil celor mai multi li se parea o pierdere de timp sa asculte sfaturile ridicole si multitudinea de atentionari, urmate bineinteles de urarile care intotdeauna aveau ca scop imbunatatirea performantelor scoalare ale elevilor. Era ceva in acel discurs care ii impunea adoptarea unei atitudini solemne dincolo de emitatorul mesajului si de substanta enunturilor. Sentimentul ca facea parte dintr-o comunitate a Magiei, ca era o mica piesa din acel imens mozaic, ii conferea o aura de seriozitate. Simtea ca este datoare sa devina o vrajitoare capabila si ca doar prin studiu putea face acest lucru. Poate de aceea Jobenul nu se inselase cand o sortase la Ochi de Soim, in ciuda dorintei sale de a fi Cercetasa. . .

In momentele de liniste dintre 2 fraze consecutive, intre care directorul parea ca le acorda un moment de meditatie elevilor, fata isi arunca privirile in jurul sau. Nu pareau sa fie prea multi interesati de discurs. Colegul de vis-a-vis ii arata unui alt baiat, ai carui ochii sclipeau de incantare, niste jucarii de-ale Incuitatilor, printre care Maelys recunoscu niste pedarde si cateva brichete. Si doar ce spuse directorul ca utilizarea lor este interzisa. Mai la stanga, 2 fete rasfoiau un jurnal de moda tot din lumea Incuitatilor, fermecate de cateva accesorii si posete. "Poate n-ar mai fi asa de incantate daca ar realiza ca erau reviste din sezonul trecut." isi spuse Maelys chicotind. Nu fusese niciodata o victima a modei, dar printre vecinele sale Incuiate descoperise multe astfel se specimene care incercau sa o convinga ca ar trebui sa poarte tocuri inalte in orice imprejurare. Cum sa nu... tocuri ii trebuiau ei... Se si vedea rostind o vraja de pietrificare de la inaltimea unor tocuri de 15 cm.

Ar fi inutila amintirea celorlalte indeletniciri ale elevilor din Marea Sala, printre care visatul cu ochii deschisi ocupa probabil primul loc. In esenta, discursul de inceput de an scolar era gasit neainteresant si mai toti asteptau cu nerabdarea umplerea farfuriilor. Nu si Maelys, care rontaise in tren din mancarea pregatita acasa, iar acum era nevoita sa se multumeasca cu un pahar de suc de dovleac. Se ridica de la masa cu gandul de a se indrepta spre dormitoare si a-si aranja lucrurile. Stanjenita de faptul ca nimeni nu mai facea acest lucru, se gandi pentru o clipa sa se intoarca, dar renunta cand vazu de la masa vecina o Astropufa ridicandu-se. Deci nu era singura. Se indrepta cu pasi grabiti spre iesire, ocolind masa Cercetasilor, cand o vazu pe fata intalnita inainte de masa ridicandu-se si ea, asa ca incerca sa o prinda din urma.
" Hey, ce faci? Nici tie nu ti-e foame?" Fu surprinsa insa sa auda 2 voci, caci langa ea se afla acum si Astropufa vazuta cu o clipa inainte.