E timpul sa zambesti!

[Jennifer L. Campbell]

-Eu sunt Jennifer, spuse tanara Cercetasa zambindu`i fetei.Incantata de cunostiinta, continuase aceasta dupa care pleca luandu`si la revedere.

Directorul isi incepuse obisnuitul discurs, care era la fel de plictisitor in fiecare an.Jennifer il stia aproape pe derost de cate ori il auzise, dar nici acum nu o interesa de reguli.Mereu fusese fata aceea care atrage aventura in jurul ei, care ii place sa iasa noapte din camera sa din Turnul Cercetasilor, sau sa hoinareasca prin Padurea Interzisa, si multe alte lucruri care in regulament erau interzise.

Se indrepta cu pasi repezi inspre masa Cercetasilor.Simtea emotia carindu`se inauntrul sau.Isi vedea colegii care nu erau deloc atenti la discursul directorului, poate doar o persoana sau doua.

"Ca de fiecare data" isi spuse Jennifer in gand.

Se aseza usor la masa, pe locul sau obisnuit.Isi saluta colegii si prietenii, dupa care mai arunca o privire prin Marea Sala.Vedea elevi entuziasmati la randul sau de inceperea noului an, de inceperea unei noi aventuri.
Directorul terminase discursul, festinul incepand.Pe masa aparura obisnuitele bunatati, dar lui Jennifer nu ii era foame.

Se uita la masa Astropufilor dar sora sa nu era.Trebuia sa fii ajuns pana acum.Se ridica usor de la masa vrand sa se duca sa o caute.Chiar in acel moment cineva din spatele sau o intrebase daca nici ei nu ii este foame.Se intoarse usor vazand ca este fata de mai devreme, care se parea ca este la Ochi-de-Soim.Ii parea bine pentru tanara fata.

-"Hey! Nu, nici mie nu imi este foame" murmura Jennifer afisandu`si pe fata zambetul.