Dreams thrown in the rain !

[Lee Byung Hun]

Abea adormise. Era miezul zilei, dar era extrem de obosit şi în plus îi plăcea să doarmă. Azi noapte, ca de obicei, adormise târziu, pe la vreo trei-patru. Era ocupat cu învăţatul. Îşi luase o grămadă de cărţi şi învăţase mai multe despre magie. Simţea că Jasmine ştia mai multe decât el, şi nu dorea să pară că este chiar atât de slab în ale magiei.
Începuse să viseze şi în vis apăru Jasmine, fata perfectă pentru el care dormea şi ea, dar într-un pat de spital şi imediat se trezise. Îi văzuse rănile, de parcă nu ar fi avut bandaje deasupra lor. Le putea vedea clar, şi se speriase. Ştia că s-a întâmplat ceva, aşa că s-a trezit rapid, tresărind puternic şi s-a îmbrăcat cu nişte pantaloni strâmţi, albaştri închişi şi cu o bluză albă care avea glugă. Era frig în acea zi, deşi nu ştia de ce. Era vară, dar cu toate astea erau doar optsprezece-nouăsprezece grade şi bătea un vânt foarte puternic.
A fugit către spital, nevrând să folosească magia. Dorea să fie mai normal faţă de alţii, aşa cum a mai zis-o de câteva ori. Ajunse rapid, în zece minute, şi se opri la parter pentru a întreba în ce cameră se află o fată pe nume Jasmine. A ascultat atent numărul, ducându-se către respectiva cameră. Mare i-a fost mirarea să o vadă pe fată îndreptându-se către camera sa. De ce se ridicase? Nu avea voie. Şi-a muşcat buza şi s-a dus în spatele ei, îmbrăţişând-o uşor de la spate, nedorind să-i facă rău. Nu spuse nimic, ci doar o îmbrăţişase, lăsându-şi capul pe umărul ei.