Dreams thrown in the rain !

[Lee Byung Hun]

Era cel mai romantic şi dulce sărut pe care i l-ar fi putut da cineva. Nu ar fi putut cere mai mult de atât. Era un moment superb. Chiar nu îi mai păsa că erau într-un spital, şi că ea era rănită. O acceptase aşa cum era. Nu îi păsa de cum arăta în acel moment. Îi păsa doar de sărutul şi de ceea ce va urma. O relaţie frumoasă, ar putea spune.
Îi plăcea modul în care fata îl săruta. Era seducător şi extrem de perfect, iar în momentul când fata îl mângâie pe obraz şi cealaltă mână şi-o băgă în părul lui, colţurile gurii lui se ridicaseră şi se formase un zâmbet frumos, în timp ce o săruta. Dar în scurt timp a rămas şi ea, dar şi el fără aer şi şi-au dezlipit în acelaşi timp buzele. O mai sărută o dată pe buze dar scurt de data asta. Se îndepărtă puţin, prinzându-i mâna.
-Ştii, nu am apucat să termin în acea seară. Voiam să spun că şi eu te plac, dar... pot zice că am ajuns să ţin la tine mai mult decât ar trebui, spuse zâmbind şi cu cealaltă mână o mângâie pe obraz. A rămas tăcut pentru puţin timp, privind-o doar. Era aşa de plăcut să o privească, dar peste ceva timp a hotărât să spargă tăcerea şi să zică ceva.
-Cât trebuie să rămâi în spital, my love? întrebă, punând accent pe ultimele două cuvinte şi adoptă un zâmbet suptil.