Dreams thrown in the rain !

[Lee Byung Hun]

Când o văzu că roşise doar a zâmbit. Nu avea de ce să fie timidă în preajma lui, cu toate că îi plăcea atunci când roşea. Dorea să se simtă în largul ei atunci când e cu el şi să se aştepte exact la orice de la el, căci era în stare de absolut orice.
-Te doare capul? M-am gândit eu, zise şi scoase din buzunar şi nişte calmante pe care le puse pe noptieră.
O privi atent când îşi scoase bluza apoi ridică maieul, şi se aşeză lângă ea pe pat ca să o poată da mai bine. Spune-mi când te doare, ca să mă opresc, continuă el şi puse puţină cremă pe deget apoi întinse crema pe abdomenul ei. Nu arăta prea bine acea rană, şi îi aducea aminte de trecutul lui nu chiar atât de plăcut. Încercă să fie cât de blând posibil şi să nu o facă să simtă durerea din nou. Se săturase să o vadă aşa, şi abea aştepta să se facă bine.
-Să ştii că asta nu garantează că te faci imediat bine, deşi aş fi vrut, dar nu. Poate până mâine sau poimâine te vei face bine. În fine, faza e că e foarte bună crema, îţi zic din experienţă, zise, oprindu-se puţin din a o mai da cu cremă. Nu trebuia să zică ultima replică, aşa o să îl întrebe de ce din experienţă şi nu dorea să înceapă să vorbească despre trecutul lui. Reveni imediat la ceea ce nu terminase şi în acelaşi timp o sărută scurt pe buze.