Dreams thrown in the rain !

[Lee Byung Hun]

O auzi chicotind şi se opri instinctiv, privind-o. O gâdilase? Credea că o să simtă durere, nicicum că se va gâdila. A chicotit şi el şi în final termină cu abdomenul ei, trăgându-i maieul încât să acopere rana. Apoi s-a ridicat de pe pat, aducându-şi aminte că o durea capul, aşa că luă o sticlă pe apă care o văzu pe o măsuţă, şi luă o pastilă pe care i-o dădu imediat fetei.
-Ia asta, nu o să te mai doară capul. I-a zâmbit ştiind că această pastilă îşi va face efectul mult mai rapid decât crema. Cel mai probabil în jumătate de oră durerea îi va dispărea complet.
O privi cu nişte ochi blânzi, ca de obicei, dar acum exprimau şi milă pentru ea. Îl durea şi pe el atunci când o vedea suferind. Se numea asta... iubire? Poate că da. Nu mai simţise asta pentru nimeni şi nu ştia sensul cuvântului "iubire" până în acel moment. El în fiecare dimineaţă când se trezeşte se gândeşte la Jasmine. Oriunde ar merge fără ea, se întreabă ce face şi e curios dacă şi ea se gândeşte la el în acel moment. Jasmine devenise importantă în viaţa lui atât de repede, încât nici nu-şi dădu seama cât de mult se ataşase de ea în doar câteva zile. Tot ce făcea ea îl făcea pe el să înnebunească şi să se îndrăgostească şi mai tare.