Dreams thrown in the rain !

[Katharina van der Wall]

Zâmbi dulce când el chicoti , parcă gâdilându - i auzul şi îşi lăsă capul pe pernă , privind tavanul . Îşi duse mâna la gură şi căscă uşor , dar nu din cauza oboselii . Cel puţin aşa credea ea . Dar ştia că nu este obosită . Nu - i era somn . Îl privi când se ridică , urmărindu - l atentă şi se ridică uşor , sprijinindu - se în cot , pentru a bea acea pastilă ce el i - o dăduse . Îi zâmbi cald , apoi se întinse la loc , dându - şi părul de pe chip . Îi analiză trăsăturile feţei , ce ei i se păreau perfecte şi continuă să - l privească , gândindu - se la tot timpul ce trecuse de când îl cunoscuse . Nu foarte mult , dar începuse să ţină la el , de parcă l - ar fi cunoscut de mult mai multă vreme . Şi prietenele ei observaseră , mai ales că în ultimele zile fusese aeriană , gândindu - se mai tot timpul la el . Clipi de câteva ori şi închise ochii , gândindu - se că ar vrea să deseneze . Sau poate să cânte la chitară . Îi redeschise , şi se ridică din pat , scâncind uşor din cauza durerii . Nu - i mai păsa că nu era bandajată şi rana se putea deschide , ci doar îşi vroia chitara , caietul şi penarul . Trecu uşor pe lângă băiat şi merse la dulap , pe care - l deschise şi - şi scoase chitara . Se întoarse privind în jur ,. şi văzu caietul cu desene şi penarul pe pervazul ferestrei . Lăsă chitara pe pat şi se îndreptă spre geam , dar se clătină pe picioare , simţindu - se dintr - o dată ameţită . Murmură printre dinţi o înjurătură de toată frumuseţea , când îşi duse mâna pe maieul şi îl simţi umed . Se uită şi văzu o pată mare şi frumoasă roşie , demonstrând că lipsa ei de stare şi răbdare o ajutase să - şi deschidă iar rana .