Lost myself , but I don ' t care .

[Katharina van der Wall]

Mai era până la ora de culcare , aşa că se hotărâ să - i trimită o scrisoare mamei ei . O scrisese rapid , căci nu avea prea multe de spus , mai mult întrebând despre ce se petrecea acasă , apoi îşi luă roba pe ea , căci ploua foarte rău şi se îndreptă spre uşă . Ra dădu să o urmeze , dar blonda îi aruncă o privirea serioasă , ce - l făcu pe acesta să se oprească în loc . Fugi înapoi , spre pat şi sări pe acesta , băgându - se cu uşurinţă pe sub pătură . Se ascunse acolo , lăsând doar botul să iasă afară , iar Jasmine începu să râdă uşor , amuzată .
- Panteră nebună , spuse cu blândeţe şi deschise uşa .

Ieşi din cameră , privind holul lung şi apoi închise uşa . Se opri când ajunse în camera mare a Viperinilor , zâmbind larg şi vesel , salutându - i pe cei prezenţi şi după ce schimbă câteva vorbe cu nişte colege , ieşi în subsol , privind cum uşa pe care intra în căminul lor se închidea . Holul era pustiu , iar fata simţea răcoarea prin robă , căci afară era frig şi la subsol la fel . Urcă scările , ajungând la parter şi ochii ei mari şi căprui , analizară împrejurimea . Nimeni , aşa cum se aştepta . Era atât de multă linişte , şi i se părea extrem de ciudat , căci de când venise , se obişnuise ca acolo în orice moment să fie agitaţie . Clătină scurt din cap , iar apoi se îndreptă spre uşa mare , ieşind în curte . Se asigură , că scrisoarea nu se udă şi porni cu paşi lenţi spre Hambarul bufniţelor . Deşi altcineva în locul ei s - ar fi grăbit , sau nu ar fi ieşit deloc afară , ea nu o făcea , bucurându - se de acea vreme .

Ajunse după câteva minute bune , aproape un sfert de oră , la turn , căci mai pierduse vremea , oprindu - se şi admirând diverse lucruri , inclusiv castelul , ce arâta atât de misterios pe vremea aceea . I se părea totul ireal dintr - o dată şi trebui să se convingă singură că era totul adevărat şi nu imaginaţia ei , ce uneori era mult prea bogată . Urcă cele câteva scări şi intră în turn , privind câteva clipe orizontul şi afişă un zâmbet superb şi finuţ , ce - i lumină chipul palid . Scoase scrisoarea din robă şi după ce o verifică , o înfăşură , legând - o de piciorul unei bufniţe . Îşi spuse păsării unde să meargă , iar aceasta îşi luă zborul , pierzându - se în negura neagră a serii . Un fior îi străbătu trupul tinerei , iar aceasta ridică privirea speriată spre cer , observând un Dementor . Începu să tremure .
- Oh nu , spuse în momentul când constată că îşi lăsase bagheta în cameră .