Lost myself , but I don ' t care .

[Eliza G. Blest]

Statea intinsa pe spate , sprijinindu.se de coate , catarata pe un pod , deasupra unui lac tulburator . Picaturile reci de ploaie , veneau spre ea , aduse de vantul puternic , atingand.o putin si alinandu.i tristetea din suflet . Pe chipul ei inexpresiv nu se mai puteau distingea lacrimile ce i.au cazut cu putin timp in urma . Privea sus spre cer , cu parul ei fluturand in neant , ridicandu.si apoi mainile spre cer , in semn de indurare .

*Ia.ma ! Te rog , ia.ma odata . De ce mai trebuie sa suport atatea ? De ce mai trebuie sa sufar atata ? Vreau doar sa plec ! Pentru totdeauna ! Cat ma mai vei lasa sa traiesc ? Nu intelegi , nu mai vreau sa EXIST ! E chiar asa de greu de inteles ? Mdah... frumos , nici macar nu ma asculti ! Perfect ! *

Aruncase o privire lacului , visand ca ea sa cada si sa faca cunostinta cu apa rece si cu fapturile ce nu doreau sa fie deranjate .. de nimeni ! Sarise de pe margine , aterizand usor pe piatra tare a podului . O luase incet in lungul acesteia visand la ceva frumos , ceva ce nu apartine lumei umane , si nu se va intampla niciodata acest lucru , dupa cum "spera" ea . Timpul parca nu mai exista . Nu stia cat era ora . Nici macar in ce zi se afla . Nimic . Se simtea complet confuza . Credea ca merge de ore in sir prin acel tunel , si totusi , luminita de la capatul acesteia se vedea vag in zare , ca si atunci cand sarise . Insa , spre surprinderea ei , incepuse sa se mareasca tot mai mult cu cat facea pasi mai repezi . Incepea sa se bucure , stiind ca in curand , ploaia va curge pe ea , udand.o toata . Ii placea ploaia . Ii dadea o stare de bine , de bucurie . O mai facea sa uite si apoi se descarca . Ajunsese pe pamantul moale , sub cerul innorat , iar picaturile reci cadeau cu furie peste ea . Dandu.si seama de prostia ei , fugise repede spre un loc unde se putea apara de apa , si gasise imediat locul . "Hambarul Bufnitelor " . Se strambase usor din nas , insa stia ca nu avea incotro . Intrase repede , trantind usa dupa ea . Urcase scarile in fuga , sarind peste doua trepte odata , se impinsese in usa de lemn si apasase de clanta . Se afla inauntru , in sfarsit . Rasuflase usurata , dar prezenta unei fapturi stranii , o oprise pe loc .

*Dementori ? Aici ? In Hogwarts ? Nu imi vine sa cred ! Si cine e acolo ? Olala ! Unde mi.am pus bagheta ?Sper ca nu am pierdut.o ! *

Scotocise prin toate buzunarele , atat de la roba ei uda , cat si de la pantaloni , pana cand o gasise ,"in ghete". Se gandise repede la o amintire fericita , una destul de puternica pentru a forma un patronus si strigase incantatia . O pantera argintie se conturase in fata ei si muscase din roba peticita a dementorului , pana cand acesta zburase spre geam . Se apropiase de fata ce se afla la fereastra , atingand.o usor pe umar , intreband.o cum se simte .