The First Year...The Bad and The Good

[Aylee L. Lovel]

Deci baiatu nu avea probleme cu sange-malii ci cu nesimtirea. Nu putea sa il contrazica, dar trebuia sa inteleaga ca nu poate reactiona asa de fiecare data cand cineva ii facea ceva rau. Scoala era ca si in viata. Existau cei buni si cei rai. Cei care se injoseau pentru a sta cu cei "faini", cei care nu erau acceptati de ceilalti, cei considerati prea tocilari si asa mai departe. Aylee era de parere ca nu e rau sa fidiferit, dar ca nu trebuie sa fi diferit in sensul rau. Din cauza asta se zicea despre ea ca e nepasatore. Pur si simplu nu se baga innimic ce includea viata sociala. Nu statea cu fetele in baie la o barfa, nu se ducea la meciurile devajhat, decat daca ajungeau viperinii in finala si alte chestii de genul asta. Plus ca chiar nu ii pasa. Pentru ea aproape toti erau ca niste pete gri intr-o lume gri. Insa Edward avea dreptate intr-o privinta. Aveau sa rateze trenul.
Se urca repede in tren si il ajuta si pe el sa isi ridice lucrurile. Intrara intr-un compartiment gol, unde era doar un cufar si o colivie. "Mi-am rezervat dreptul sa rezerv un compartiment." Edward se uita la ea ciudat. "Pai nu multi intra in compartimente in care sunt serpi la usa..." zise ea ridicand din umeri. Privirealui Romulus zicea clar ca nu prea avea sens ceea ce spunea ea. In acel moment un sarpe urias rasari de nicaieri si isi arata coltii. Baitul facu un pas in spate speriat. Viperine se duse si mangaie sarpele pe cap. "Puiule, stai linistiti. El e cu mine. Ai fost un serpisor bun, bravo." zise ea scotind dinbuzunar o punga ce continea un soarece mort. Scoase soarecele cu mana din punga si il puse in gura sarpelui. Acesta il musca rapid, stropind-o cu sange pe fata. Ei nici nu ii pasa, stergandu-se cu un gest automat cu maneca. Se aseza continuand sa mangaie animalul.