Life makes love look hard

[Bell Evans]

• Observa surasul inflorit pe chipul lui si nu putu sa nu zambeasca si ea la randul sau; de parca ar fi fost cea mai normala reactie. Simtea ca totul devine mult mai usor in preajma lui; ca poate infrunta orice, ca greutatile vietii se prabusesc ca un castel din carti de joc in fata lui. Abia acum realiza cat de greu ii fusese in lunile in care nu vorbisera. Nu pretuiai ceva decat atunci cand ii simteai lipsa si te rugai sa se intoarca din nou la tine.
  
  Aparu o vrajitoare mica, bondoaca si blonda care le dadu doua meniuri; tanara lua unul din ele si incepu sa-l rasfoiasca. Dadu in graba paginile pana cand ajunse la bauturile calde si studie pret de cateva clipe lista ce se intindea pe aproape doua pagini. Era prea greu sa se hotarasca - prea multe optiuni din care sa aleaga.
  
  "-Cred ca am sa iau o cafea cu lapte" spuse Bells in cele din urma. Raizen isi comanda tot o cafea, iar vrajitoarea pleca rapid din fata lor. De parca avea un tren de prins si nu o comanda de adus.
  
  Isi impreuna mainile pe masa si isi pleca privirile; parca nu ii venea sa creada ca era din nou cu el, in aceeasi incapere. Isi aduse brusc aminte de expresia lui ganditoare si isi ridica privirile, tintuindu-le pe chipul lui.
  
  "-Astazi, in Atrium.." incepu ea. Simtea cum sangele ii urca in obraji, dar continua. "Pareai altfel; pareai trist - desi nu sunt sigura ca e cel mai bun cuvant" spuse tanara, cu o voce mica. Ura cand nu se putea stapani si ii tremura glasul sau se inrosea. Al naibii ten deschis! Zambi insa cand observa ca Raizen o priveste si isi lipi spatele de spatarul scaunului.