Life makes love look hard

[Raizen Isildur]

• Raizen își sprijini încruntat coatele pe masă și își împreună mâinile sub bărbie. Privi în gol o vreme, fără să se gândească la nimic. Se așternu o tăcere mormântală. Bell se uita la el îngrijorată. Vrăjitoare se întoarse aducând comanda. Puse tacticos cafelele în fața fiecăruia și zahărul la mijloc. Raizen fu smuls din starea aceea ce inexistență și se aplecă peste masă pentru a-și pune zahăr în cafea. Ca de obicei patru lingurițe cu vârf. Într-o zi avea să facă diabet. Într-o zi. Sorbi din cafeaua fierbinte și își ridică privirile către Bell:
  
  „Totul a început în seara aceea din pădure. Când am fost.. readus la viață.. ceva negru mi-a pătruns în inimă și în suflet. Când stau aproape de lucruri sau persoane întunecate acel ceva crește înăuntrul meu și încep să am viziuni macabre și gânduri ucigașe. E ca și cum mă transform într-un devorator sau poate chiar Voldemort însuși. Însă atunci când sunt în preajma cuiva bun, cuiva pe care iubesc e altfel. Cu tine mă simt cel mai bine. Când ești tu lângă mine sunt fericit, plin de viață, bun. De-asta trebuia să mă văd din nou cu tine. Mă rog.. acesta e unul dintre motive..”
  
  O privi așteptând un răspuns. Inima îi bătea tare în piept. Nu pentru că îi dezvăluise toate astea. Când era în preajma ei nu îl afectau. Ci pentru că o privea. Se simțea în siguranță acum. Bell era singura de care avea nevoie. Era totul. Când se afla lângă ea nu-i era frică de nimic. Își aduse aminte și de noaptea în care îl salvaseră pe Harry. Acum realiza că nici atunci nu-i fusese frică de nimic. O avusese pe ea alături. Pe Bell.