Life makes love look hard

[Bell Evans]

• Rămase singură in Cofetărie, privind aproape şocată cum Raizen o lăsase acolo; cine ştie unde plecase. Mai mult se ingrijora cu privire la cat avea sa fie departe de ea. Simţea că lucrurile pot să o ia razna in orice secundă dacă el nu era langă dânsa. De parcă totul ar fi fost diferit cu el acolo. Clătină uşor din cap, privindu-şi ceaşca de cafea. Mai luă o inghiţitura, privind gânditoare oamenii dinăuntru. Nu erau decât câţiva vrajitori şi in rest doar mese goale.
  
  Aşteptarea se prelungea prea mult. La un moment dat intenţionase chiar sa se ridice şi să meargă să-l caute. Ştia insă că era cea mai proastă idee – habar nu avea unde anume se dusese. Şi în plus, spera sa se intoarcă repede. Simţea cum secundele se târăsc inerte pe lângă ea, părând să-i facă în ciuda chiar.
  
  Însă totul luă sfârşit când il văzu intrând pe uşa învechită de trecerea timpului; ţinea ceva la spate şi avea un zambet dulce întipărit pe chip. Îl privi cu o faţă gen Nu pot să cred că m-ai lăsat aici singură în starea în care eram! şi asteptă.
  
  Privi însă cu uimire trandafirul legat cu o panglică îngustă din mătase roşiatică pe care Raizen i-l dădu şi nu reuşi să-şi ascundă prea bine emoţiile. Simţi cum sangele îi urcă din nou in obraji şi un zâmbet îi înfloreşte pe chip.
  "-E..superb" şopti ea, luănd floarea delicată. "Mulţumesc" continuă tânara cu glasul cuprins brusc de un tremur.
  
  Era aproape ireal cum o floare putea schimba totul. De parcă întreaga tristeţe de adineaori si panica ce o cuprinse cand Raizen plecase dispărură ca prin minune. Ştia totuşi că se minţea singură când spunea ca trandafirul schimbase atmosfera – el doar ajutase. Sosirea tânărului o făcuse să se simtă bine.
  
  "-Ştiu ca acum nu mai contează.." începu Bells, dar se opri brusc. Nu era prea sigură dacă să continue sau nu."Dar nu puteam să las lucrurile asa cum erau atunci; nu puteam sa accept că pur si simplu erai mort..că nu mai erai langă mine. Poate am fost egoistă, dar in acel moment nu reuşeam să îmi imaginez viaţa fără tine" şopti ea, încercand sa îşi stăpânească sentimentele.
  
  Probabil încă era egoistă. Pentru că lucrurile nu se schimbaseră de atunci; încă mai avea nevoie de el. Încă îşi mai dorea să fie acolo pentru ea. Atinse uşor petalele trandafirului şi îi simţi aroma dulceagă.
  "-Iar dacă te simţi bine in preajma mea, atunci am să încerc să fim cât mai mult timp unul lângă altul. Măcar atât să fac" chicoti ea.
  Era singurul lucru care îi trecea prin cap in acel moment – şi singurul lucru pe care voia să îl facă din tot sufletul.