In umbra lumii .

[Scarlett Soul]

- Asa ca si cum nu as stii nimic. Ca si cum as fi un pui mic si prostut care habar nu are ce e viata.
'Stim amandoi ca nu e asa. Stiu ce e viata la fel de bine ca si tine, iar tu nu stii decat partial. Nu-mi spune ca tu ai cunoscut durerea absoluta si fericirea suprema ? Nu-mi spune.' gandi Scarlett in timp ce ii oferi un zambet de toata spendoarea.
Isi stranse geanta langa ea, dar nu scoase nimic, nici macar nu isi trecu privirea spre locul unde se afla cartea. Simtea ca nu ii pasa. Ar fi vrut sa ii spuna atatea lucruri acelui baiat, sa-l convinga ca nu era doar o fetita ce se dadea desteapta, care vroia sa para mai mare, ea chiar se gandea, de fapt gandea tot timpul. Incerca mai mereu sa gaseasca o cale pentru afara, pentru a pasi in lumina si a ajunge in sfarsit pe drumul spre visele sale. Stia ca suna absurd, dar asa era, o viata intreaga ca sa iti implinesti unele dorinte, iar cand le aveai parca iti parea rau, simteai ca nu mai pentru ce sa lupti. Cand iti realizai Visul, Legenda Personala, cum spunea Paulo Coelho, de regula ti se termina viata. Era aproape aiurea. Ar fi vrut sa ii spuna ce avea de gand sa ii faca daca o mai privea din postura aceea, dar adevarul era ca nici ea nu stia.
- Nimic, banuiesc ca nu am sa-ti fac nimic.
Se intreba daca acum urma un raset de batjocora sau un cuvant de ocara. Poate avea sa fie doar o replica din aceea lasata in vant, precum "Vaaaai asta chiar ma sperie !". Nu stia, dar nici nu ii pasa. In definitiv mai departe de barierele politetii era convinsa ca nici lui Egon nu prea ii pasa. Si de ce i-ar pasa de o necunoscuta ? Si mai ales de ce de o necunoscuta ca ea ? Ura sa se gandeasca la asta, ura totul.
'Caut doar un colt de lume unde sa nu-mi fie atat de frig.' isi zise ea in gand, inchizand ochii pentru cateva clipe.