do tell.

[Ema Snow]

Mirosul paginilor vechi, amestecat cu cel al tusului proaspat si praf ii invaluia mintea, amortindu-i simturile. Era o amorteala primita cu bratele deschise, desi Emei nu-i placea niciodata sa fie 'cu capul in nori'. Era singurul ei drog. Ar fi pierdut ani intregi prin biblioteci, citind si recitind. Probabil ca nu exista nimic material mai valoros pentru ea decat cartile. Era un Soim si acest lucru parea sa-si spuna cuvantul.
Asa se face ca de fiecare data cand vizita Diagon, Ema nu se putea abtine sa nu intre la Pete si Caligrafie. Devenise un automatism; intra chiar daca avea toate manualele necesare.
Isi cumpara o pana noua de scris, alba, simpla, si iesi din cladire. Un sentiment ciudat o incerca de fiecare data cand facea acest lucru. Parca ii parea rau ca se desparte de o 'sursa' de carti.
Aleea Diagon era grozav de aglomerata pentru acea zi simpla. Si cu toate astea, Menajeria Magica era inchisa. Inocentul bilet cu 'Deschidem intr-o ora' o mahnea la culme. Nu avea incotro, trebuia sa astepte. Stia ca in zona se afla o banca, iar ideea i se paru atractiva. O singura problema: mai era cineva acolo.
Ema se apropie usor de persoana respectiva si afisa un zambet politicos.
" - Buna ziua. Nu va suparati, se poate...?" intreba ea, aratand cu un deget subtire spre banca.