Life makes love look hard

[Raizen Isildur]

• Raizen se întinse peste masă prinzând-o de mâini și spuse cu o voce ușor răgușită:
  
  „Nu vreau să mai fim niciodata departe unul de celălalt. Simt că tu îmi dai viață când suntem împreună. Ești cel mai important lucru din viața mea !”
  
  Își simți inima cum o ia razna în piept și îi venea greu să respire. O privi vrăjit de frumusețea ei, de blândețea ei. Parcă avea un înger în fața ochilor. Probabil că ar fi putut sta așa la nesfârșit, doar sorbind-o din priviri. Avea nevoie doar de Bell. Nu știa ce simte ea însă el era sigur. Nimic nu mai conta în viața lui, doar ea. Era ca și cum nu știuse niciodată nimic altceva.
  
  Încercă să se liniștească puțin. Scoase bagheta din buzunar și încălzi cafeaua. Nu suporta să o bea rece. Sorbi din ea puțin câte puțin până când o termină. Bell avea și ea ceașca goală. Hotărâră să plece să se plimbe. Raizen, cel puțin, simțea că nu mai are stare. Era agitat și nu știa nici măcar el sigur ce vroia sa faca. Orice doar sa nu stea. Se ridicară amândoi de la masă, Raizen lăsă trei siclii și cinci cnuți pe masă iar Bell ridică gentil trandafirul. Ieșiră amândoi din cofetărie într-o atmosferă destul de ciudată. Raizen aruncă priviri de-a lungul străzii și observă că era aproape pustie. Era ciudat, cu câteva minute în urmă fusese foarte aglomerat.
  
  Se plimbară încet, în tăcere, visători. Raizen nici nu realiză când întinse mâna, încercând să o prind pe cea a lui Bell.