do tell.

[Egon Xaver Hardwich]

Nu exista adevar, caci adevarul nu putea fi cunoscut in stare pura de nicio fiinta umana. Noi toti percepem lumea din jur cu ajutorul simturilor, evident, dar simturile au o capacitate deosebita de a ne insela; mereu ni se pare ca vedem, ca auzim, ca simtim, dar cei de langa noi percep totul intr-un mod complet altfel. Deci, de unde putem sti ce e adevarat si ce nu? Nici macar de istorie nu putem fi siguri, fiecare istoric relateaza in felul sau, care poate fi talmacit si rastalmacit in mii de moduri.

De aceea, zicala "sa invatam din greseli" nu mai are niciun rost, caci doar fiecare greseala trece prin prisma gandirii proprii, iar invatatura ce se desprinde din ea ajunge automat prelucrata, deformata, poate chiar gresita. Deci, putem noi acuza omul ce comite aceeasi greseala repetitiv din pura si inocenta cauza ca vede totul altfel? Nu chiar, nu?

Cu totii ne plangem ca aceasta lume colcaie de rau si de progeniturile sale. Dar ce ar fi lumea aceasta fara rau? Cum ar mai straluci raiul, fara ca mistuitoarele flacari ale iadului sa-l lumineze? In aceste concepte, credea cu tarie, o tarie deloc orbeasca, ci motivata prin ani de cautari, de rascoliri, de citit biblioteci intregi de literatura filozofica. Un om nici nu-si putea forma conceptele de baza a personalitatii sale altfel decat prin intensa lectura - asta daca doreste sa se diferentieze de majoritate.

Fu intrerupt din reflectarile sale de o tanara domnisoara, cu o pana alba in mana. Avea un licar in ochi total diferit de alte tinere pe care le vazuse pe strada, o privire nobila.
<<Buna ziua. Nu va suparati, se poate..?>>
[b]"Buna ziua si dumneavoastra. Dar va rog, va rog..."[/b ] ii spuse calm, bland, politicos, facand un scurt gest cu capul asemeni unei plecaciuni si facandu-i loc.