do tell.

[Ema Snow]

Ema continua sa zambeasca delicat. Aproba simplu, din cap, si se aseza, multumind politicos.
Invartea pana in mana, analizand-o din fiecare unghi. O pana... Intotdeauna te gandeai la pasari, caci facea parte din acelasi 'camp'. Dar daca stateai sa observi legaturi invizibile ochiului grabit, situatia se schimba. Acest obiect atat de simplu spunea atat de multe. Ema stia asta, caci nu era prima oara cand se gandea la astfel de teorii. Si totusi, de fiecare data, ideea o surprindea. Cum putea un lucru atat de mic si comun, ca o pana de scris, sa insemne atat de multe? Si toate in acelasi timp.
Cine este visator, are nevoie de puf si pene ca sa stea comod, ca toate gandurile lui sa nu fie intrerupte de incomoditatea lumii reale. Si cand esti fericit nu poate o pana sa simbolizeze acest lucru? Cand esti fericit, poti sa zbori! Dar niciun muritor nu poate face asta fara putin ajutor. Are nevoie de aripi, deci implicit de pene.
Nu e ceva rar sa vezi o persoana care scrie folosind pene; mai ales in lumea vrajitorilor. Dar o singura pana din o mie ajuta la scrierea unei poezii divine sau a unui text de o importanta majora. Tratatele de pace au fost scrise tot cu pene candva... Si numai ideea... ' A scris versurile cu o pana...' Suna altfel in comparatie cu ' A scris versurile cu un pix.' Se pierde toata magia evenimentului.
Trezita la realitate de rasul unui copil de pe strada, Ema ridica privirea buimaca. Iar se pierduse in ganduri. Cateodata ii era atat de usor sa faca asta. Zambi cu jumatate de gura si isi pleca iar capul, uitandu-se la obiectul din mana.