do tell.

[Ema Snow]

" - Inocenta. Atat de rara in starea aceasta pura."
Ema isi ridica privirea spre chipul 'colegului' de banca. Prea putini se obosisera inainte sa spuna aceste lucruri atat de evidente. Preferau sa-si raceasca gura cu un ' Ce cald e afara astazi!'. Daca statea sa se gandeasca, totul era logic. Nimic complicat, niciun obstacol prezent in rationament. Da, asa se si intampla, caci nu multi erau aceeia ce puteau constata astfel de lucruri. La fel ca in arta. Daca ii arati unui individ dezinteresat tabloul unui mare artist, cel mai probabil te va intreba 'Ce e porcaria asta!'. In opinia lui, tabloul de la magazinul din coltul strazii este mult mai frumos decat cel de la muzeu. Tabloul acela are o caprioara. Cu cata migala este desenata! Cat de frumoasa este, asa imortalizata pe panza! Da, sigur... Cat de superficial! Majoritatea lumii uita ca pictura este arta de a-ti exprima sentimentele prin culori, asa cum poetii o fac prin poezii. Ca o lucrare sa fie valoroasa din punct de vedere cultural nu trebuie sa infatiseze un obiect concret. Oamenii uita astfel de 'detalii nefolositoare', afundandu-se tot mai adanc in indolenta.
" - Intr-adevar" vorbi Soimeanca, cu o voce moale, blanda. " Cat de minunat ar fi sa ramana astfel, caci inocenta copilariei ar ridica lumea..."
Se trezi vorbind prea mult, iar asta o facu sa se simta usor jenata. Nu trebuia sa rapeasca linistea altora.