Life makes love look hard

[Bell Evans]

• Îi privea chipul, vrăjită de fiecare trăsătură; îi atinse cu blândeţe pomeţii bine conturaţi, mângâindu-i obrajii. Era al ei şi acum ştia asta; la fel de bine cum şi el ştia că ea avea să fie a lui pentru totdeauna. Nu putea găsi vreun motiv pentru care să îl lase; era cel mai frumos lucru din toată viaţa ei. Şi realizase asta abia acum.
  
  Se răsuci in braţele lui, astfel încât să stea faţă în faţă; îi luă chipul în mâini, zâmbind. Nu putea să nu suradă de fiecare dată când îl vedea. Un sentiment de dragoste şi mândrie creştea în interiorul ei, făcând-o să se simtă ca într-un colţ de rai. Nu mai regreta nimic acum; voia doar să se bucure de el, să îi fie alaturi în fiecare minut, să îl ţină de mână, să îl facă să râdă sau să îşi găsească loc în braţele lui. Să fie totul pentru el, aşa cum el era totul pentru ea.
  
  "-Şi eu te iubesc" murmura Bells dupa o tăcere lungă.
  
  Raizen îi îmbrăţişă cu blândeţe talia, trăgând-o mai aproape; îi simţea fiecare părticică din corp. Iar pielea ei se înfiora acolo unde mâinile lui o atingeau. De parcă un curent electric i-ar fi străbătut întreaga fiinţă. Era o senzaţie de nedescris. Dar era cea mai bună din lume.
  
  Îl imbraţişă din nou, simţind nevoia să fie aproape de el; îşi simţea bătăile nebuneşti ale inimii, la fel cum le simţea şi pe ale lui. Se desprinse uşor, lăsându-şi bratele în jurul gâtului lui. Îl privi cu dragoste, pentru ca mai apoi să îi caute din nou buzele moi şi calde. Simţi cum tânărul o strânge mai puternic la pieptul lui, dar într-un mod din care reieşea o blândeţe aproape ireală. Părea să fie făcută pentru el şi el să fie făcut pentru ea.
  
  Câmpul din jurul lor se îmbrăcă într-o mantie uscată de lumină plăpândă, aurie; iar plopul îmbătrânit părea sa fie martorul iubirii lor. Aburii uşori ai dimineţii începeau să se ridice încet, lăsând în urma lor speranţa unei zile însorite.