Life makes love look hard

[Raizen Isildur]

• Îi prinse o șuviță de păr între degete, răsucind-o. Avea părul atât de mătăsos. Se apropie de ea și o sărută ușor pe buze făcând-o să zâmbească. Era cel mai frumos lucru din lume. Era superbă, era dulce și era a lui. O mai sărută o dată parcă pentru a-și demonstra asta. Avea momente în care nu credea că e adevărat ce i se întâmplă. Era în sfârșit complet, o găsise pe ea. Nimic altceva nu mai conta în viața lui, decât ea. Până acum trăise doar în iluzii, însă acum simțea că ea e cea care trebuie să-i fie cu adevărat alături.
  
  Raizen se ridică în picioare și se întinse mârâind. Se aplecă și o ridică în brațele sale pe Bells, ca pe un copil. În fond, îl și privea ca un copil. Era atât de dulce. Priviră amândoi în zare, el stând drept și încruntat iar ea, din brațele sale, zâmbind din colțul gurii. O purtă așa prin iarba înaltă, udată de roua dimineții până într-un drum de țară. Nu erau mulțe case prin partea aceea însă puținii oameni de acolo îi priveau curioși din fața porții. Lui Raizen însă nu-i păsa. Era fericit. Era cel mai fericit om alături de ea.
  
  Într-un final ajunseră pe Aleea Diagon. Raizen o lăsă ușor pe Bell cu picioarele pe pământ. Râdea de ea privind cum se întinde încercând să-și dezmorțească picioarele. Înțepenise în brațele tânărului. Merseră de-a lungul străzii trecând zâmbitori pe lângă toate magazinele de pe margine. La un moment dat dădură cu ochii de un local ce părea destul de drăguț așa că deciseră să intre pentru a lua micul dejun. Raizen cel puțin era înfometat mai ceva ca un pui de vrabie.
  
  „Ei bine nu e un restaurat de primă clasă, dar... ce spui, draga mea, intrăm ?” zise Raizen privind-o și râzând.