Fantome prietenoase si...nu prea

[Lisa Parker]

Cu mintea răvăşită de gânduri, Lisa încerca să facă o legătură între amintirea povestită de Mina şi fanotoma care părea să le vrea capul... Întelegea că avea o legătură cu Mina... Însă nu vedea legătura fantomei cu ea. Sau poate trebuia să vadă mai întâi legătura ei cu Mina.
Nu se mai putea concentra pe nimic din cauza zgomotelor şi a agitaţiei din jurul ei. Trebuiau să găsească o intrare, undeva unde fantoma să nu le poată urmări.
Se aseză pe un scaun într-o cameră întunecată şi rece. Stăteau amândouă, uitându-se una la cealaltă... Nu ştiau de ce fantoma nu le-a urmărit şi acolo. Defapt nici nu ştiau unde se află. Panica se citea uşor pe feţele lor.
"Trebuie să găsim o soluţie. Şi repede. Nu ştiu cât de mult o să putem sta aici..." Zise Lisa cu jumătate de glas.
O tăcere profundă se lasă... Fantoma parcă dispăruse... Dar ele tot voiau să ştie motivul agitaţiei...