The last night

[Odette B. Malfoy]

Oddy simti cum cineva o apuca de mana dar nu avea idee cine. Senzatia oribila a Disparitiei trecu in zece secunde si toti trei aterizara undeva pe o iarba moale. Viperina recunoscu imediat padurea. Mergea foarte des acolo. Clipi de cateva ori cand vazu scena din fata ei: acel tip tocmai o sarutase pe Jennifer.

-Fapta este deja facuta, si oricum nu este mare lucru, spuse Jennifer pe un ton cat mai calm posibil.
-Nu e mare lucru!? repeta el revoltat.
Nu mai rezista. Totul era din vina ei. Ar fi trebuit sa ii spuna lui Jennifer sa plece din prima clipa in care o vazuse in acea seara. Firisoare de fum negru incepusera sa o inconjoare. Asta se intampla numai cand era foarte nervoasa sau suparata si putea face foarte multe lucruri in acel stadiu.
-E numai vina mea! tipa dand cu pumnul intr-un copac.
Probabil Jennifer si Alexander se asteptau ca viperina sa tipe de durere eventual sa injure dar nu fu asa ci copacul se prabusi la pamant rupt de la jumate. Fumul negru se retrase.
-Imi cer scuze pentru asta, zise Oddy inrosindu-se usor aratand spre copac. Si... mersi ca m-ai salvat si pe mine...