Luna rosiatica

[Veronique A. Dupont]

• Era asfintitul soarelui, iar viperina se plimba pierduta prin imprejurimile castelului. Era imbracata intr-o pereche se jeansi negri si un pulover maro si lalai. Mergea incet de frica sa nu deranjeze vreo ganganie sau un animal mai mic si privea absorbita inaltul cerului. Era una dintre putinele sale zile in care avea timp liber. Pentru o intreaga zi nu trebuia sa predea sau sa asculte elevii. O zi care ii era dedicata in intregime.
  Trecuse, desigur, in urma cu cateva ore prin Pivinita Viperinilor, dar nu gasi pe nimeni acolo. Absenta viperinilor ii dadu prilej sa-si petreaca putin timp in solitudine. Sa fie doar ea, cerul albastrui si o carte buna pentru tot restul zilei.
  Planurile, insa, ii fura disturbate de imaginea uneia dintre viperine. Eliza, o eleva din anul IV statea intinsa pe iarba usor umeda din cauza ploii din ziua precedenta. Vrajitoarea se apropie de ea si o atinse pe umar. Fata era abosrbita de melodia pe care-o asculta, asa ca Ronnie se lasa pe vine si se aseza langa ea.