Draw me a letter

[Asaki Sayoko]

"Porumbel în sos!" urmă exclamaţia pisicii, la fel de entuziasmată ca şi cea a Şoimencei blonde. Sayoko pufni în râs.
"Mai taci şi tu." ceru ea, în final enervată de insistenţa inutilă a lui Okuni. "Ştii, dacă tu ai umbla brambura nu aş sta după tine."
"Eu nu lucrez la poştă." replică felina. "Pe mine nu mă urmăreşte nimeni ca să vadă ce scrisori duc."

Găsind că e inutil să continue discuţia, fata îi dădu dreptate printr-o mişcare scurtă a capului şi începu să studieze pasărea albă. În secunda când o văzuse venind spre Rosalie, observase imediat forma aripilor. Îşi spuse că, mai mult ca sigur, Sabri s-ar fi descurcat mai bine în Danemarca decât bufniţa pe care tocmai o trimisese ea cu ditai plicul.

-Frumoasă pasăre, i se adresă şefei de Casă. Mică, rapidă, silenţioasă...

"...pe cât poate fi o bufniţă." continuă, pentru sine. "Dar abia am auzit-o, oricum."

Îşi strânse şi mai bine pelerina în jurul ei. Era cam frig pentru perioada aceea a anului. Simţind asta, pisica îi alunecă de pe umăr în poală, se învârti de două ori şi începu să toarcă încetişor, atrăgându-şi un zâmbet din partea prietenei ei. Ei bine, gândise că dacă tot trebuia, după cum stăteau lucrurile, să mai rămână şi presimţea că nu avea cu se să-şi ocupe timpul, măcar să doarmă. Şi dacă întreprindea o activitate pasivă, măcar să fie de folos cu ceva. Pentru că o pisică are mai multe utilizări, printre care aceea de calorifer portabil.

În final, şatena decise să-i răspundă celeilalte fete. Cu o mână pe capul pisicii, cealaltă sub pelerină şi cu ochii la bufniţă, spuse, atât de încet încât puteai avea senzaţia că nu vrea să fie auzită:

-Nu m-ai văzut pentru că eu nu stau în turn. La lac, în Pădure, la bibliotecă, în Camera Necesităţi... În turn vin doar după ora nouă, sau ca să-mi iau vreo carte.