Draw me a letter

[Asaki Sayoko]

O auzi vorbind şi mulţumi în glumă acelor foarte mulţi zei din antichitate ai Japoniei.

Însă întrebarea trecu prin Sayoko precum apa printr-o plasă pentru peştii de acvariu, rămânându-i în cap doar intonaţia amicei sale, aşa cum rămân picături de apă pe firele de nailon. Clipi des şi o privi neutru, recepţionând întrebarea în cele din urmă.

-Mda. răspunse ea, ţeapăn, privind oriunde altundeva, numai nu în direcţia colegei sale. Nu mă omor cu competiţiile, dar presupun că e datoria mea să fac ceva ca să avem mai puţine şanse de a pierde.

"Ăsta n-a fost cel mai optimist mod de a exprima ceva" se certă, pe faţă apărându-i un zâmbet autoironic. Se gândi că poate replica păruse nepoliticoasă, aşadar încercă s-o dreagă în vreun fel.

-Şi? Cum ne descurcăm?