Draw me a letter

[Asaki Sayoko]

-Okuni, răspunse şatena, cedându-i panglica pisicii, pentru a-şi lua o alta, de mătase. De fapt, Okuni Yamahashi. Unele feline... de fapt, numai a mea, prezintă pretenţia unui nume de familie.

Îşi puse lănţişorul la loc, dar nu înainte de a strânge în dinţi veriga de care era prins magnetul - căci acela era sistemul de prindere - pentru că se lărgise din cauza medalionului împins pe capăt. Legă fâşia de mătase uşoară, aproape lichidă, la gâtul micii sale prietene blănoase, cu o fundiţă, atrăgândi-şi o privire idnignată. Renunţă la pelerină. Nu era chiar aşa de frig, până la urmă. Îşi aranjă părul ciufulit şi-şi îngreptă gulerul tricoului peste care purta o vestă de blugi cu o rândunică brodată pe colţul din stânga jos, un pic sub ultimul nasture.

-Ar trebui s-o ştergem, opină, în final. Escapadele astea nu dau bine la dosar.

Îşi aşeză gentuţa nelipsită, de data asta mai mult o trăistişoară dintr-un material textil bleu-marin, pufos, şi se ridică, având aerul că pleacă în secunda doi. Pisica o urmă supusă până la ieşirea din hambar, unde fata de origine niponă pufni, ridicând din umeri, şi se-ntoarse pe călcâie.

-Ah, pe cine păcălesc?