Draw me a letter

[Rosalie Vivienne Alden]

Voia sa ii spuna multumesc, insa starea de soc inca nu ii disparuse. Mda, probabil ca parea penibila, insa era animalul sau si tinea la el. Cand murise Asla - puma sa - a crezut ca nu se va mai putea atasa vreodata de vreo faptura, insa Sabri ii alungase aceasta temere. Ii deschise ciocul usor si ii pusese fortat pastilele. Stia ca daca isi va reveni avea sa o muste din joaca sau nu pe fata pentru asta, insa acum singurul lucru care conta era sa se faca bine.

Statuse vreo zece, cincisprezece minute fara sa spuna nimic. Chiar nu era disponibila de asa ceva. Oftase prelung, insa in urmatoarea secunda isi vazuse bufnita revenindu-si, iar aripa sa nu mai avea nimic. Era un adevarat miracol. Ce putea sa faca magia, intr-adevar ...

O piscase usor de obraz, dupa care isi intinse airipile pe cat putea in jurul fetei sale. Ei bine,acum chiar trebuia .. "Multumesc!" , murmurase Rosalie sincer catre Sayoko.