Dream girl

[Artimei N. Denver]

Luna se oglindea in apa lacului, era atit de placut sa-ti dai seama ca nimic din ceea ce a fost nu s-a schimba, iar vechimea unor locuri te face sa pasesti intr-o alta dimensiune paralela unde fiecare poate opri timpul si sa traiasca iarasi si iarasi o anumita perioada de timp. Tinerete vesnica sau adolescenta al nesfirsit. Totul suna bine, doar ca uneori ai impresia ca nu este chiar normal sa fii vesnicul adolescent sau vesnic tinar. La un momet data simti ca esti in plus ca lumea ar putea a progreseze si fara tine. Obosesti si nu ai nici dorinta nici forta la lupti cu toate astea.

Sigur ca asta nu era problema care il framinta pe Arty. Era inca tinar nu traise decit o singura data fiecare perioada a vietii si de bucurase de ea la maximum. Era viperinul perfect care stie sa incalace orice granita si care stie sa faca orice ca lumea sa-i cada la picioare. Sigur inca nu toata lumea era cazuta in fata lui, dar nici nu-l mai inspaiminta asa cu o facea cind era micut.

Razele reci si candide ale astrului ceresc il teleportau in alta lume. Lume cu nume de trecut. Auzise cum cineva il striga, era o fata, o viperina micuta pe care o proteja cit timp se afla in scoala. Vocea ei era inconfundabila melodioasa cu dulceata in ea. Acel tembru era atit de viu, atit de plin de viata incit se intipaise in memorie si suna atit de real in urechile lui.

Deschise usa care il indeparta de vizunea supra planurilor de viitor sau a descoperii unei taine care il rodea de atitia ani. El singur nu stia ce anume vrea sa afle. Aceeasi oglinda pe care o vazuse de atitea ori, aceeasi oglinda al care se uitase dintr-o parte, aceeasi spurafata neteda si lucioasa care nu l-a vazut nici o data stind in paralel. Nu se uitase nici o data in oglinda, dar fusese de mii de ori acolo, fusese cu cineva si vadea cum altii isi vad dorintele indeplinite, dar el nu avusese nici o data nevoie de asi vedea dorintele.