Dream girl

[Artimei N. Denver]

Intrase in incapere cu totul, pina acum statuse doar in prag. Gasise usa deschisa ceea ce il surprinse destul de tare. Stia foarte bine ca exista o regula cu privire la oglinda aceea. Vedea rama din lemn si suprafata sticloasa, rece, obscura cea mai mare tentatie care putea sa existe. Chestia aceea era un dorg pentru cei slabi de caracter, pentru cei posedati de vise, inchipuiri si imaginatie. Inconjurase de citeva ori oglinda fara ca sa privesca in ochiul ei inghetat. Ii era frica sa afle ce dorinte ascundea in adincul sufletului, ce monstruozitati dorea el sa creeze. Pina la urma ramasese locului, poza in fata destinului care in curind ii va rinde in fata, il va face slab sau il va innobila.

Un cadru odios i se asternuse in fata ochilor, iar capul ii fusese umplut de o voce. Era o voce masculina, iar in oglinda isi vedea crinul intr-o padure ce inghitea vietile una dup alta, era cea mai renumita padure prin faptul ca cei care intrau aveau sanse mici de a se reintoarce. Stia locul, fusese acolo, scapase cu greu. Il vedea, facea cercuri in jurul ei. Zicea ceva de un cintec pe care incepuse sa-l fradoneze. Fata era impietrita de parca stia ca nu o astepta floricele. Era cu capsorul sus si cu spatele drept, mindra si orgolioasa, ca de ocbicei, chiar si in fata mortii. O lumina verzue si ii auzise ultima suflare. Arty doar strinse puternic din pumni. Ralf Auzise acel nume soptit de crinul lui, el era, stiuse mereu ca el o va afce, ii jurase asta.

Imaginiea sa schimbase repede si vauzse altceva, o carte. Un zimbet diabolic se intinse pe mutrisoara lui. Artimei Nicholas Denver - cel mai inventiv si mai crud vrajitor al secolului Baliverne si prostii, dar de ce nu si-ar dori asta? Poate ca ar fi stat mai mult sa se uite in oglinda, dar privirea ii fusese atrasa de o alta reflexie. Ronni?