Sentimente in noapte

[Aylee L. Lovel]

Just me and my Sys

Trecea de pe un coridor pe altul, de pe o scara pe alta. Cat de mult iubea plimbarile nocturne in batranul si maretul castel Hogwarts. Tocmai vroia sa dea coltul, cand simti miscare in spatele sau. Se opri si adulmeca aerul fara a se intoarce. 'Binecuvantate sd fie simturile super ascutite.' Desi in aerul statut din scoala era mai greu, ii prinse mirosul. Apoi ramase fara suflu timp de cateva secunde. 'Imposibil!' Recunostea acel miros, o da. Se intoarse pe calcaie si atunci in vazu. La nici 50 de metri in fata ei era el. 'Imi zisese ca e plecat...' Si totusi uite-l in fata ei. Inalt si cu ten masliniu. Imbracat in acel tricou portocaliu care ei ii placea atat de mult, pentru ca ii scotea in evidenta pectoralii frumos lucrati. Invaluit in acel parfum mirific, de care se indragostise de cum il simtise pentru prima oara. Statea acolo si ii zambea, lasand sa i se vada dintii albi si drepti. Nu era plecat. Era aici, aproape de ea. Nu stia ce sa faca. Sa rada, sa planga, sa alerge la el? Lui nu ii placusera niciodata manifestarile de iubire de genul acesta. Nici nu stia daca o iubeste. Cand ii zicea ca da, cand nu o baga in seama. Iar atunci ea statea si plangea, jurandu-si sa-l uite. Dar toate juramintele se pierdeau cand ii zambea sau o lua de mana. Toate aceste ganduri, toate dubiile ii disparura cand el isi desfacu bratele. Aceasta invitatie muta o invalui. Alerga inspre el si se lipi de pieptul sau. Fu invaluita de parfumul sau in timp ce el isi inchidea bratele, cuprinzand-o. Ii putea simti bataile inimii. I le putea auzi. Ce muzica divina, ce ritm linistitor. 'Mi-a fost dor de tine' ar fi vrut sa ii spuna, dar nu indraznea sa sparga tacerea. Apoi se schimba ceva. Inima lui incepea sa bata mai repede. Isi ridica privirea inspre el. Capul lui se lasa tot mai jos. Buzele aproape ca li s-au intalnit. Inca o secunda si primul sarut nu va mai fi doar un vis. Inca o secunda...
~~~
Se trezi plangand. Statea culcata in camera intunecata. Privea tavanul cu modelele sale verzi si argintii, iar pe fata ii curgeau siruri nesfarsite de lacrimi. Acest vis o facu sa si-l aminteasca. Ii veni in minte acea zi cand el o cautase. Venise la ea si ii zisese ca va pleca. Ca odata ce a terminat scoala, nu mai avea de ce sa ramana. Nu mai avea pentru ce sta acolo. "Nici macar pentru mine?" il intrebase ea. El ii zisese ca nu. Nu era atat de importanta pentru el incat sa il faca sa ramana. Atunci ea se infuriase. Ii strigase printre lacrimi ca oricum nu mai vrea sa-l vada niciodata. Si plecase. Il lasase acolo. De atunci nu il mai vazuse. Incet ajunse sa se gandeasca la el doar ca la o alta dezamagire. O alta persoana dintr-un sir lung. Sa fi zis asta cuiva nu ar fi crezut-o. Ea, fata vesela...
Se ridica din pat. De obicei se uita sa vada daca mai e cineva sau ceva de genul. Acum nu se chinui nici macar sa asculte respiratia celorlalti. Nu ii pasa daca mai era cineva treaza. Nu ii pasa daca o vede sau o aude cineva. Privi ceasul. Ora 3 si 33 de minute. 'Normal...' Nu ii pasa de nimic. Vroia sa plece. Scoase din lada primele haine pe care le gasi, fara sa se uite la ele. Un tricou, blugi, tenisi si pelerina. Nu se opri nici macar cat sa verifice daca se asorteaza. Isi lua cateva lucruri de pe birou, le indesa in buzunar si iesi. Trebuia sa paraseasca locul acesta. Sa paraseasca Hogwartsul. Dar odata ce reusi asta, se opri. Nu stia ce va face, ce vroia sa faca. Porni la pas inspre Hogsmeade. Spera ca drumul lung, aerul rece, ceva o va trezi. Ceva o va face sa uite. Ce gand frumos. Isi continua drumul in intuneric.