Sentimente in noapte

[Aylee L. Lovel]

Cat de aproape era de pamant! Putea sa vada fiecare fir de iarba vestejit, fiecare fir de praf. Se uita in jur, dar nu era nimic special. Era exact acolo unde fusese acum... acum cat timp? Ce intrebare buna. Nu mai conta. Dadu sa se ridice, dar realiza ca picioarele ii erau intinse la maxim. 'Ce nai...?' Apoi creierul ei incepu sa realizeze. Isi privi mainile. Nu vazu decat doua labe negre, incrustate cu cateva dungi portocalii. Cand se transformase in tigru? O alta intrebare la care nu stia raspunsul. Se simtea de parca ceasul ei interior nu mai functiona. Privi cerul. Ploaia inca mai lovea fara pasare pamantul care gemea la fiecare picatura.
Aylee statea in fund, cu picioarele intinse in fata, acea pozitie de papusa a carei sfori au fost taiate. Iarasi era om. Dar cand se transformase inapoi? Atatea intrebari fara raspuns. O facu sa isi aminteasca o intamplare mai veche.
~~~
Frumoasa dupa-amiaza de toamna incepea sa fie pe sfarsite. Asfintitul vopsea cerul in portocaliu si rosu, parca pentru al asorta cu frunzele de pe jos. Isi facea tema pentru ora de Istoria magiei. Era exact asa cum ii placea ei. Inconjurata de carti, pene, pergamente si cerneala neagra. Sprijinita de un copac, isi privea fularul in dungi colorate zburand pe aripile vantului. Auzea undeva in fundal larma celorlalti elevi. Vedea cu coada ochiului soarele care se apropria tot mai mult de linia orizontului. Dar in nari avea doar un miros. Vantul batea dinspre padure, aducand cu el un parfum mirific. Imbatata de el, nu mai realiza ce se intampla in jurul ei. Tarziu observa ca intunericul transformase totul in imperiul sau, elevii erau plecati, iar ea nu se miscase. Isi stransese lucrurile in viteza si se dusese la masa.
~~~
'Stim cu toti cum s-a terminat. Mi-am petrecut urmatoarele zile cautandu-l. Am dat peste el, tinandu-se de mana cu o fata cu doi ani mai mare ca mine. Si asa a inceput totul.' Simtea ca se inmoaie. De parca toate oasele ai ar fi fost din plastelina. Ascunsese durerea atat de mult timp incat acum cand vroia sa o elibereze nu stia cum sa faca asta. "I wanna be your puppet hold on strings" Ce melodie idioata. Nu suporta sa fie papusa nimanui si totusi, intotdeauna jucase cum ii canta el. Ura. Il ura pe el, pentru ca fusese in stare sa o scoata din starea ei naturala. Se ura pe ea insasi pentru ca se lasase condusa de el, cand stia ca nu e bine. Ii ura pe cei din jur pentru ca nu intervenise nimeni, pentru ca nu au observat ca el ii distrugea vointa. Ura tot ceea ce o inconjura, doar pentru ca el nu era acolo. Vroia sa loveasca ceva, vroia sa tipe pana ramanea fara voce. Dar nu era nimic in jur la care sa ajunga. Intunericul era atat de dens incat avea impresia ca daca ar tipa, strigatul ei ar fi fost inghitit inainte ca cineva sa il auda. Acest lucru ii lasa sentimentul ca este singura. Ura sa fie singura. Cea mai buna zi din viata ei a fost cand a aflat nu numai ca avea o sora, dar aceasta era cea mai noua si buna prietena a ei. De cand o cunoscuse totul era atat de animat. Nu trecea zi in care sa nu se intample ceva. Si uite-o acum, pe o stanca, in ploaie, singura, privind satul Hogsmeade. Se retransforma in tigru. Pentru cei care nu dormeau inca, tigrul care maraia si urla la luna noua le oferi o imagine uluitoare si anecdota de povestit nepotilor pentru cand vor avea optzeci de ani.