Sentimente in noapte

[Eliza G. Blest]

Ramasese intr-un loc , parca bagata cu picioarele in pamant si incercand sa isi readuca respiratia la normal . Oricat de mult si-ar fi revenit , inima ii zvacnea nebuneste in piept . Isi dusese mana la nivelul acestuia , apasand puternic . Nu mai patise asa ceva doar atunci cand il vazuse pentru prima oara . Nici acum nu putea sa il uite , chiar daca au trecut mai multe luni de la cearta lor . Acum regreta prostia ei si se omoara pe dinauntru , incapabila sa o faca si cu exteriorul . Voia sa dispara de pe acea lume cruda , sa nu il mai vada niciodata , sa si-l scoata odata din minte si sa nu se mai gandeasca la el . Dar acest lucru era imposibil pentru ea . Orice facea , fugea prin padure , explora muntii , statea cu sora ei , dezvaluia misterele , scria eseuri , undeva , in mintea ei , aparea o intrebare legata de el , in majoritatea cazurilor fiind "Oare ce face acum ? " . De cate ori i se intampla asta , oprea totul si se inchidea in sine , continuandu-si gandurile mai departe , spre adanc , si punand tot mai mult cutitul in rana abia inchisa . Simtea cum sangele curgea siroaie pe sufletul ei negru , sfaramat , si cu bucatelele pierdute undeva , in abis . Dar ea ce mai putea sa faca , sa isi ia mintea de la el . Era greu , mult prea greu . Nu putea deloc chiar , chit ca incerca .

Isi ridicase capul , privind in jur inspaimantata . "De ce am senzatia ca ii simt prezenta ? Cum e posibil sa fie aici . Nu .. nu !! Nu ! Nu mai vreau sa te vad . Vreau doar sa stiu ca esti viu , ca traiesti in continuare si ca..m-ai uitat . Ca nu mai stii nimic de existenta mea , ca ai sters precum o radiera pe pergament , amintirile cu prezenta mea in ele . Sau ma rog , numai persoana . Am facut cea mai mare greseala implicandu-ma in viata ta . De-as putea sa ajung la tine si sa sterg orice ce are legatura cu mine ... " dar nu putea , oricat de mult isi dorea asta , stia ca o doare si mai mult si ca nu avea absolut nicio sansa sa o duca pana la capat . Nu era la fel ca veninul pe care l-a scos atunci prin acele cuvinte pe care le ura din tot sufletul . Nu , era mai rau . Simtea ca daca va face aceasta prostie , chiar daca era pentru binele lui , va muri pe loc . "Da , poate ca aceasta este cheia care ma va .. " Gandurile i se oprisera imediat , si isi ciulise urechile la maxim . Era un sunet , un sunet blajin, trist , un strigat , si nu unul de om . De animal , si inca o voce care i se parea foarte cunoscuta . "Soro ? "
Rasuflase adanc si se transformase in pantera , intrand adanc in namolul de sub ea .

"Cum e posibil asa ceva ? Nu e o ploaie foarte puternica . E ceva marunt , ca durerea mea . " Deschisese botul si scosese un strigat puternic si facuse sa cutremure pamantul iar pasarile ascunse in adapostul crengilor copacilor iesisera la iveala , dand din aripi si alaturandu-se ei cu tipete nervoase si pregatintu-se de atac . Eliza atat astepta . Ridicase o labuta din care i se zareau labele ascutite si cu o simpla lovitura , cioara neagra era la picioarele ei . Sarise pe o creanga din apropiere , cazuta la pamant si mirosise in aer dupa alte prade . Toate celelalte vietuitoare plecasera imediat ce au vazut crima viperinei . "Chiar a fost o crima ? Si totusi , ma simt asa de bine . Oare acesta este leacul nervilor si suferintei mele ? " Scosese un marait strident si sarise pe o creanga mai lunga si groasa , apoi din copac in copac , infingandu-si ghearele tari , ce lasau urme adanci in creasta lemnului . "I'm cleaning out my closet .. "