Imaginary

[Bell Evans]

• O privi cu o urma de zambet, stergand ultimele urme de lacrimi; darele ude, fierbinti, ii brazdasera obrajii reci, acoperiti de valul palid al unei oboseli persistente. Nici nu isi mai aducea aminte de cand dormise bine intr-o noapte; o intreaga noapte. Probabil de mult timp - poate in zilele tarzii de vara, petrecute in casa din Pestera lui Godric, cand nu se dadea jos din pat toata ziua. Era poate una dintre cele mai odihnitoare perioade pe care le avuse vreodata, in toata viata ei.
  
  Si din nou ii venira in minte amintiri cu Rose; ii simtea lipsa atat de mult in unele momente. Iar atunci cand lasa sentimentul de suferinta sa ii imbratiseze intreaga fiinta se simtea oarecum eliberata; si gata sa o ia din nou de la capat. Insa era constienta ca nu putea face chestia asta mereu - trebuia sa blocheze durerea. Si invatase chestia asta, chiar daca ii luase timp indelungat. La un moment dat chiar ajunsese sa se simta mandra si multumita ca reusea sa indeparteze amintirile cu sora sa si sa incerce sa-si continuie viata. Pentru ca ea era singura care mergea mereu inainte, orice s-ar fi intamplat.
  
  Cateodata ar fi vrut sa dea timpul inapoi; sau sa faca orice sa isi aminteasca de trecut. Uneori era tematoare si incerca sa-si aduca aminte fiecare detaliu - fiecare trasatura a chipului, fiecare reactie, fiecare replica spusa de sora sa. Dar timpul isi punea iar amprenta, furandu-i unele lucruri, pentru altii nesemnificative - pentru ea, erau totul.
  
  "-Ma bucur mult ca te-am gasit pe tine aici; cateodata ai nevoie de persoana care a trecut la randul ei prin asta, pentru a putea intelege pe tine" sopti fosta cercetasa, cu o voce mica, lipsita de inflexiuni.