Imaginary

[Veronique A. Dupont]

• Fosta cercetasa avea dreptate. De multe ori oameni din jur nu putea inelege ce trece prin sufletul si mintea unei persoane, dar cei ce patisera aceleasi lucururi nu ar fi data inapoi sa ajute pe cineva cu aceeasi problema.
  'Asa este' spuse viperina soptit.
  Se departa putin de Bell si continua sa coboare scarile. Nu avea de gand sa stea in loc prea mult, vroia sa redescopere camera pe care n-o mai vizitase demult. Cu fiecare pas pe care-l facea decorul devenea din ce in ce mai sumbru si mai intunecat. Era fericita ca se gandise la timp sa-si aprinda bagheta pentru ca acum mainile ii tremurau prea tare, iar mintea ii era prea tulbure ca sa se mai poata gandi la vreo vraja.
  'Haide' spuse vrajitoarea cand ajunse la ultima treapta.
  O astepta in liniste pe Bell sa coboare. Se uita pe pereti si se gandea cat de ciudata putea fi intamplare; niciunul dintre rezidentii morti ai catelului nu parea sa fie acasa. Isi lasa privirea in jos si ofta. Incepuse sa-i fie frig, foarte frig. Tipul de frig care-ti intra in oase si il simti parca arzandu-te pe dinauntru.
  'Ce faci aici, micuta vrajitoare?' auzi pe cineva intreband, iar apoi cand se uita in directia de unde venise vocea nu vazu nimic, decat un perete din piatra gol.