Dream girl

[Artimei N. Denver]

Zimbetul calduros, dar si fals a fetei il facuse sa simta ridicarea unui zid imens din gheata intre ei. Fantomele trecutului care zburau necontenit in capul lui, superbele amintiri pe care el avea legate de scoala se sparsesera de zidul acela. Nu era cine crede ca este. Ultima data o vazuse la un muzeu cind incerca sa se ascunda de ploaie vorbise cu ea, dar nu vazuse nici un semn ca l-ar cunoaste. Folosise numele prietenului sau in speranta ca acesta sa nu se supere. Ei bine ei semanau foarte mult si mereu se amuzau pe seama acesuti fapt. Erau practic frati, erau, acum nu mai sunt, Johan nu mai este. Nu stia sigur daca ramasese intiparit in mintea ei cu numele de Johan sau daca totusi ceea ce facuse el inainte de a pleca din scoala daduse gres si ea nu uitase aevarata lui identitate care nu fusese atit de secreta. Inainte de a absolvi spalase crerierul colegilor acre stiau prea multe despre el, Ronni trebuia sa fei o exceptie, dar nu a fost sa fie.

Tortele varsau o lumina firava si aurie. Era plina de luciu, dar el se ratacise, se ratacise intre trecut si viitor. Fetita aceea micuta pe care el o stia nu mai era, demult nu mai era. Pasi incet, dar sigur spre ea. Nu-si luase o clipa privirile de la ea, nu rupse contactul cu ochii ei. Stia prea bine ca avea abilitati hipnotice dezvoltate de catre el isusi. Nu era hipnoza, era o iluzie provocata de irisul albastru al ochilor sai.

Uneori mi se parea ca o sa ramii aceeasi fetita micuta care avea nevoie de protectie. Ma bucur sa te revad, domnisoara. Ii luase mina si o sarutase dind dovada de bune maniere. Insa nu i-o elibera. Avea nevoie de caldura ei pentru a aface zigul din gheata sa se topeasca incetul cu incetul si sa se prefaca in apa, apa care ii va inghitit asemanator unui pacat ce geseste un suflet si-l trage cu el in abis.