Imaginary

[Bell Evans]

• Tresari aproape impercepribil cand auzi glasul cristalin si se opri; realiza in urmatoarea clipa ca se afla in incaperea sufletelor trecute in nefiinta si un suras ii fulgera pe chip pret de cateva clipe. Nu mai fusese de atat de mult timp acolo. Daca statea sa se gandeasca, nu mai facuse o multime de lucruri de ceva vreme. Pur si simplu isi ocupa timpul cu altceva - cu alte obiceiuri noi, care i se pareau mai importante; stia insa ca ar fi putut sa-si faca timp pentru tot, dar ii venea greu. Nu era tocmai omul care accepta schimbarile cu cea mai mare usurinta; voia doar o viata linistita, lipsita de conflicte.
  
  "-Bell?" sopti aceeasi voce, cand tanara pasi ultima treapta si ajunse in camera de la subsol. Isi ridica privirile, putin dezorientata; stia acel glas, insa nu putea sa-l recunoasca. "Sunt eu, Destiny" continua micuta fantoma, aparand din nou in fata lor. O privi pe Ronnie, dar viperina nu paru sa o recunoasca; facu totusi un efort de memorie si isi aminti in cele din urma - o intalnise intr-o noapte de iarna, cand era prin anul VI. Fusese o perioada foarte grea pentru tanara cercetasa.
  
  "-Ma bucur sa te vad" remarca Bells, cu o urma de zambet in voce; ii parea rau ca nu o mai vizitase si stia ca scuzele erau de prisos. Totusi continua, cu acelasi glas scazut, vinovat. "Nu am mai trecut de mult pe aici" recunoscu ea, cu parere de rau. Incepea sa ii para rau pentru fiecare lucru pe care nu il mai facea, chiar daca nu o judeca nimeni.
  
  Incepea sa creada ca ea insasi se schimbase - si daca statea sa se gandeasca, chiar asa era. Trecusera multi ani de cand nu mai era o simpla eleva la castel. Iar lucrurile luasera intorsaturi ciudate - unele triste, altele vesele; suferise mult, pierduse persoane dragi. Si totusi, in prezent era fericita; cu toate lipsurile pe care le intalnea si dorul pregnant din interiorul sufletului, se putea cataloga drept o persoana fericita si multumita de propria viata; stia si cauza aceste concluzii - era el.
  
  O privi pe Ronnie si ii zambi, cuprinsa brusc de un senzatie de vioiciune; frigul din jurul ei se intindea ca o mantie groasa si densa, dar noile sentimente care se nasteau in interiorul lor pareau sa-l indeparteze. Avea sa fie o noapte dedicata trecutului si amintirilor - o noapte in care era hotarata sa-si aminteasca cu drag de fiecare clipa frumoasa a copilariei.