Zbor deasupra unui cuib de bufnite

[Salathiel Donnerkrieg]

Sal inca nu stia exact unde se afla si cine era fata care se misca de colo-colo cu matura in mana, dar ceva era clar: nu avea o zi buna astazi. Pe deasupra, acum nu mai stia nici unde e hotoaica aurie, pe care reusise sa o prinda inainte sa aterizeze aici. Se uita atent la mica viperina care il intrebase de ce ii saboteaza munca.

"Imi pare rau, n-am vrut sa te incurc" incepu Sal " dar urmaream o hotoaica aurie si am ajuns aici, mai mult de nevoie decat de voie. In plus, nu-s prea bun la curatenie, iarta-ma deci pentru vraja de mai inainte."

Sal era el bun la curatenie, dar nu cea care implica rumegusul. Stia in schimb sa ascunda urmele trecerii cuiva printr-un loc, urmele unei crime, cadavre, vraji. Rumegusul insa il depasea, la fel ca si praful, cenusa si orice alt lucruri care nu era rezultatul vreunei fapte ingrozitoare.