Ratacirea...

[Claire Afere]

"Cel mai bine ar fi sa nu ma transform in om , ar fi periculos . " Simtise privirea Elizei asupra ei , insa daduse din cap , in semn ca nu si isi ridicase capatana si apoi coada cand Ronnie o mangaiase pe crestet . Mieunase vag , neauzit de nimeni din pricina unui al doilea strigat al lupului . Se infiorase , privind panicata spre o parte a luminisului , locul de unde venea acel sunet , ce baga frica in cele doua pantere .
"Eliza, trebuie sa te transformi , ai nevoie de forma ta pentru a te lupta cu acele dihanii , " spusese ea , apropiindu-se de viperina ei draga , verzuie . Isi rotise ochii in jurul ei , dand din cap la fiecare persoana , parca spunandu-le sa se pregateasca de batalia ce va urma .

Mica pantera era pregatita cu astfel de "aventuri" . Adesea , pe Kensas , avea de a face cu tigrii sau cu grifonii ce nu suportau defel tratatul facut de pantere cu celelalte triburi . A fost in atatea si atatea intalniri cu acestea , si tot de atatea ori , tatal ei o tinea departe , pentru a nu fi atacata sau prinsa de acele creaturi . Participase si la batalii , ranise alte fiinte , asemenea ei . La inceput fusese greu pentru ea , fiecare fiinta in parte ii aparea in fata ochilor ei si ii cerea indurare , rostita cu teama . Coltii ei , ii crezuse a fii intotdeauna patati de sange nevinovat , sangele ale unor animale care erau puse fara voia lor in acea problema minora de dintre triburi . Trecusera atatia ani si Claire isi amintea clar tot ce se intamplase . Suspinase , dand la iveala un schieunat trist , si se pusese pe cele patru labe , ghemuindu-se la pamant , urmarind cu ochi vicleni , peste iarba verde , inalta .